primaria cirnatenii noi wq ws ed

Istoria Localității

Comuna Cîrnăţenii Noi s-a format în anul 1921 în baza reformei agrare din 1919 din Romănia “De a da ţăranilor , care nu aveau su aveau foarte puţin ,pămînt, unii ţărani din sat. Cîrnăţeni , rnul Căuşeni a primit loturi de pămînt pe moşiile fraţilor boieri Pavel şi Vasile Nedov , cît şi pe moşiile boierului Stamati .

Primind loturi de pămînt unii locuitori au fost nevoiţi să se transfere cu traiul pe aceste meleaguri în valea Bondea sau Fundac . Baza satului a fost construită arhiectual la propunerea locuitorlor Diomid Blidari , Vasile Braga şi a inginerului şef al judeţului Tighina ,vatra satului a fost transferată din localitatea Bendr la 1 km   de calea ferată Căinari –Chişinău. Şi Căinari Tighina.

Primii şi-au pus cocioabele Toader Frunze, lavrentii Iordan ,Toader Vartic ,Nichita Savca , Mihail Savca , Nicandru Ciocan Pavel Paniş, Artimon Catruc , Ilarion Ciumac . După cum se ţine minte , unii din cei ce-au pus vatra satului ,un timp îndelungat pe locuitori îi numeai Bortari – aşa i-a numit boierul local , pntru bordeele şi casele pe jumătate în pămînt , acoperite cu pae şi stuf.Satul nu avea şcoală , primii copii au început să înveţe prin anii 1932 find deschise clase pe la clasele unor gospodari , ca Mihail Saca , Artimon Catruc , unde se învăţau cîte 5-7 elevi de toate vîrstele . În anii 1933-1934 s-a deschis prima şcoală particulară pe lîngă boierul Nedov, fiind învăţaţi de soţia dumnealui dna Maria . Se învăţam cititul , scrisul , noţiuni de istorie , geografie , matematică . Puţin mai tîrziu prin anii 1937 -1939 din iniţiativa locuitorilor şi cu ajutorul deputatului Chipra a fost consruită şcoala de 7 ani în care învăţau 35-40 de elevi . primul învăţător –Coloşenco Petru Serghei .

În anul 1940 în sat erau 75 de case , oamneii lucrau pămîntul independent , cu boi , cu cai , dădeau la stat bir . O parte din locuitori nu aveau cu ce prelucra pămîntul şi erau nevoiţi să lucreze cu ziua , cu luna , cu anul la alţi înzestraţi . Majoritatea populaţiei se ocupau cu creşterea animalelor , cu prelucrarea pămîntului , cu comerţul . Aceştea din urmă erau de obilei : greci . ploneji , evrei..

Treceau anii , în anul 1941 s—a început războiul   de care nu a fost scutit nimene şi nici locuitorii acestui mic sat . Au fost angajaţi în Armata Romănă majoritatea bărbaţilor din sat , ca : Grigorii Frunze , Trifan Todirean , Nichita Iordan , Ion Savca . În anul 1944 au fost luaţi în Armata Roşie peste 75 de bărbaţi , lăsînd familiile singure în condiţii foarte grele . De la acest război crîncen au rămas să zacă pe meleaguri străine 25 de barvi soldaţi ai neamului : Iordan Gavril , Iordan Gheorghe , Paniş Afanasie , Dilan Anton , Catruc Fedot , Catruc Gheorghe , Sacva Fedot , Catanoi Diomid , Demian Prociopii , Burac Maxim , Savca Alexei , Paniş Carp , Balaban Gavril , Paniş Pavel , Botnari Gheorghe , Vîrtos F. S. Golan M.S. Dilan D. Iordan E.T. Coadă N. M. Lozan A.C , Poiată F. L , Saca G. Frunza I, Harti D , Inaciu Costantin

În anii 1946-149 regimul stalinist s-a simţit în acest mic sat , au avut loc deportări , prestaţii faţă de stat :Piine , carne , lapte , ouă ( dacă nu le dădeau li se lua averea cu ajutorul aşa numiţilor activişti locali . S-a început colectivizarea în masă . Pe teritopriul satului a apărut două formaţiuni social economice .

Pe o parte de pămînt a foştilor boieri Nedov şi Stamati s-a format Gospodăria Agroicolă de stat în mumele lui „Micoian „ , pe altă parte s-a format colhozul cu ţăranii care aveau puţin pămînt „Krasnîi Octiabri „ , în fruntea colhozului a fost ales Andrei Briceag.

Din anul 1948 pînă în anul 1952 s. Cîrnăţenii Noi şi sat Sălcuţa Nouă erau unite în colhozul „Krsanîi Octeabri „ iar începînd cu anul 1953 s-au unit cu gospodăria agricolă „Drumul leninist” din sat Coşcalia şi a primit altă denumire de „Malincov „

Din anul 1963 sat. Cîrnăţenii Noi şi sat. Sălcuţa Nouă au ieşit din colhoz formînd o întreprindere   de stat aparte   numită sovhozul „!Kainarschii „ în fruntea căruia se afla Boris Oleinic , iar mai tîrziu a fos ales Alexei Cuşnir . Între anii 1964 -1977 la conducerea gosdspodăriei a fost Eugeniu Dercal ,                       între anii 1977-1987 , Valentin Coghen , anii 1987-1992 Ion Babin , între anii 1992-1994 –Grigorii Savca .

Baza principală a gospodăriei era ceşterea vitelor şi porcinelor pentru carne . Începînd cu anii 1970 gospodăria a întrat   în asociaţia ştiinţifică de producere şi îngrăşare a animalelor . „Zagotscotprom „

În anul 1973 a fost transferată în asociaţia ştiinţifică şi producere „Moldjivprom „ cu o secţie specială de creştere a ovinelor deprăsilă de rasă „Caracul „.În anul 1954a ieşit din această asociaţie rămănînd ca gospodărie agricolă colectivă cu toate ramurile ei .Dacă în anii 1958 în gospodărie erau : două camioane , zece tractoare şi două combine pentru recoltarea grăunţelor , apoi în anii 1990 sovhozul dispunea de un arsenal de tehnică puternică : 27 camioane , 44 tractoare , 5 combine   pentru recoltarea spcicoaselor